o dimineata banala

Dimineata. Ora 8. Ies pe usa, imi aduc aminte ca am uitat pachetul si ma intorc, il iau, mai verific o data daca am telefoanele, cheile, portofelul, ies...chem liftul, nu ma aude. Mai incerc...nimic...ghinion. Stau la 10, nu e mult pana jos. O iau usor pe scari...pe la 2 o vecina ma intreaba "E blocat?", eu zic "Probabil"...il gasesc la 1, fara suflare. Oare femeia aia era chioara??? Continui drumul. La parter ma latra un caine, tresar, ca in fiecare dimineata. Imi zic ca o sa-mi pun maine reminder pentru cainii astia, si merg mai departe. Ies pe usa blocului, ma salut cu un vecin pe care nu-l cunosc, poate nici macar nu mi-e vecin. Ma gandesc ca parca am urcat o data impreuna cu liftul, el statea la 6 sau la 7, sau e vecinul de sub, de la 9. Prea se holba la mine, el trebuie sa fie, sau poate iar imi sta parul ciudat. Continui...si totusi cine era vecinul? Era un vecin? Mai am 200 de metri pana la statie. Pe langa mine trece microbuzul unei gradinite particulare, il vad in fiecare dimineata, probabil ca si soferul ma vede pe mine. Sunt singurul om de 2 metri care alearga dimineata pe straduta, mai trag de cele 30 de secunde in plus. Din departare vad semaforul pe verde, maresc pasul, incepe sa palpaie...hai ca pot...el tot palpaie...mai am 5 metri. E rosu. S-au dus cele 30 de secunde, si cat de mult muncisem pentru ele. Nu-i nimic, inca mai e timp. Dupa 5 minute de stat in statie, incep sa ma gandesc cum pot sa ajung mai repede. In sfarsit vine un autobuz, ma urc in el, impreuna cu alte 20-30 de persoane, la fel de ametite de somn ca si mine. Dau cu capul in cel putin doua bari, stau foarte inghesuit. Una mica si durdulie mi se pune in coaste. Ma intreb, femeia asta e nebuna? Tine-te de bara cealalta!!! Nu, e mult mai usor sa stai poticnit intr-un par de 2 metri. Trebuie sa schimb, cobor si bineinteles ma mai lovesc cu capul de o bara. Alerg prin intersectie, o masina claxoneaza, si sper ca nu pe mine. Tramvaiul aproape a ajuns in statie. Mai am de traverat o strada, dar e rosu...vin masini...multe... nici o sansa. L-am pierdut si pe asta. Nu-i nimic, urmatorul poate vine mai gol. Vine urmatorul, dar nu e mai gol, nici mai plin, e la fel. Intru si sper sa ajung pe partea cealalta la geam, mai e cineva, dar ma infig si eu, avem loc amandoi, nu fi naspa. E o intelegere tacita. Dupa 2 statii bara din fata mea,, pe care ma sprijineam, incepe sa-mi intre in burta, dar eu rezist. In spatele meu se aud voci "Mergeti putin mai in fata", "Inaintati putin", "Unde vreti sa mai merg doamna, nu vedeti ca e plin?", "Frate ce ma impinge asta", "coboara dom'ne, nu vezi ca e plin?". Chiar asa, nu vezi??? Am impresia ca nu vezi, ca deja sunt lipit de geam. Imi zic, lasa ca trebuie sa ajunga si el la servici, si ceva in mine se revolta: dar sa plece dom'ne mai devreme!!! Imi dau seama ca toti suntem aia de ora 9. Atunci, lasa-l...lasa-l si pe el...lasa-l ca nu mai e mult. Cobor. Mai am inca doua statii de metrou si ajung. Ajung jos, bag cartela, si se aude un metrou. Alerg. DA!!! Al meu e!!! Ma strecor, ma mai lovesc cu capul de o bara, dar intru! In 5 minute ajung in ultima statie. Daca mai prind troleul o statie sunt cel mai smecher. Ma uit in spate, dar troleul nu e, asa ca maresc pasul, alerg...ma gandesc, e bine sa faci miscare in fiecare dimineata. In timp ce ma gandesc, troleul trece pe langa mine si castiga cursa. Nu ma supar, se intampla prea des ca sa mai pun la inima. Acum ma gandesc la cafeaua care ma asteapta la chiosc. "Buna dimineata" - "buna dimineata", si mi se intinde un pahar pentru dozatorul de cafea. Dau banii, iau cafeaua, multumesc si plec. Traversez in graba. Dintr-o curte un caine tampit ma latra...aia din bloc macar nu ma vad, dar asta ma vede 5 zile pe saptamana. Are ceva cu mine...tresar din nou. Acum sunt treaz. Am ajuns la gardul negru din fier forjat.
Este ora 9.07