oameni cu umbrele

Ei da...sa revenim...ca de multisor n-am mai zis nimic, si mai simt nevoia sa ma fac auzit - pardon, citit. :)
Merg spre servici cu mijloacele de transport in comun (dupa cum am mai scris si intr-un post anterior), varianta superincomoda, dar, in cazul meu, cea mai rapida - si in secolul vitezei, rapiditatea e totul - bine, bine, recunosc, am si o problema cu trezitul de dimineata.
Cele mai nesuferite dimineti sunt acelea cand ploua, pentru ca, de la inaltimea mea de 2 metri sunt cel mai usor de agatat...de umbrele. Dimineata este cel mai nasol pentru ca abia trezit din somn, slalomul printre umbrele este destul de greu de realizat. In plus, daca una mica si indesata ma loveste cu marea ei umbrela, cu care ar putea acoperi 3-4 persoane fara probleme, tot ea se uita urat...ma gandesc, poate pentru ca i se pare ca eu ii lovesc umbrela si vreau sa i-o stric. In secunda doi ma gandesc cum i-ar sta ei cu pumnul subsemnatului in nas, ma pufneste rasul la gandul fetzei pe care ar face-o, imi dau seama ca nu se poate intampla, si merg mai departe. Bai, dar cel mai urat este in statia de tramvai...acolo sa te tii...toti cu umbrele, cat mai mari, cat mai deschise...si de cele mai multe ori se intampla ca abia picura sau poate nici macar atat, dar, totusi, preventiv, romanul / romanca deschide umbrela. Cel mai periculos mi se pare la coborarea dintr-un mijloc de transport, acolo unde trebuie sa ma feresc si de cei care urca, si care-si inchid umbrelele fara sa se mai uite unde le tin, dar mai ales de cei care coboara, si le deschid (astia sunt cei mai imprevizibili).
Totusi, trec printre ele si merg mai departe...inca am ochii la locul lor, ceea ce inseamna ca reflexele functioneaza corespunzator. O umbrela nu a omorat pe nimeni, cred, si ne protejeaza de tot felul de probleme, dar frumos ar fi sa si stim cum/cand/unde sa le folosim.
In incheiere, o melodie tare-tare draguta: http://www.youtube.com/watch?v=OzbhiNl0roY